La prima vedere e o intrebare simpla, cu un raspuns de tip tabel. In realitate, chestiunea e surprinzator de complexa. Nu depinde doar de tipul de barca (lungimea sau deplasamentul), ci si de tara unde navigam, departarea fata de tarm, daca e apa interioara si care e aceasta, tara de inmatriculare si nationalitatea skiperului. Mai mult, mai depinde daca barca e inchiriata sau proprietatea noastra, de cine intreaba (autoritati, firme de charter sau asiguratori), si de moment (in practica lucrurile se schimba de la an la an). Si, ca lucrurile sa fie si mai incurcate, a avea un carnet valabil poate sa nu fie suficient.
Hai sa pornim de la cel mai simplu caz. Suntem romani, pe o barca inmatriculata in Romania, in ape romanesti. In Romania, unica autoritate care poate elibera aceste carnete este ANR. In urma unui curs facut la o scoala autorizata (in cadrul caruia se da un examen practic cu prezenta ANR ), se face o inscriere la examenul teoretic (la una din capitanii- https://portal.rna.ro/c%C4%83pit%C4%83nii/hart%C4%83-loca%C8%9Bii). Datele examenelor ar trebui sa fie aici: https://portal.rna.ro/Pagini/CAA%20Conducator%20ambarcatiune%20agrement.aspx)
Sunt 4 categorii de carnete, cu care putem conduce o ambarcatiune de maxim 24 de metri, la fiecare din ele putand fi adaugata mentiunea S (apropos, pentru unii “cunoscatori”, nu e o categorie ) care ne da dreptul de a naviga cu o barca a carui mijloc principal de propulsie sunt velele, in zona aferenta categoriei respective. Aceasta mentiune se obtine in urma unui curs facut la o scoala acreditata (nu e necesar examenul teoretic sau practic de la ANR).
| Categoria | Zona | Conditii |
| A | Maritim nelimitat, ape interioare | Categoria B de minim 2 ani |
| B | Maritim, maxim 24 mile de la tarm | Categoria C de minim 2 ani |
| C | Maritim, maxim 6 mile de la tarm | |
| D | Ape interioare |
Intrebarile sunt in functie de categorie si sunt din urmatoarele materii: conducerea si manevra navei, navigatie, marinarie , RND (pentru cat D), COLREG (pentru cat C). Bibliografie aici: https://portal.rna.ro/Pagini/CAA%20Conducator%20ambarcatiune%20agrement.aspx
Carnetele eliberate in Romania sunt numite ICC, ceea ce inseamna ca sunt eliberate conform rezolutiei 40 a UNECE (Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa), pe care Romania a implementat-o (https://unece.org/icc-resolution-no-40). Ca sa fie treaba clara, multe tari europene precum Germania, Italia, Franta, Spania, Grecia nu au implementat aceasta rezolutie, in schimb Africa de Sud a facut-o. O fi gresit etajul trimisul lor la ONU. Si daca sunteti curiosi de la ce vine ICC va lamuresc: vine de la “International Certificate for Operator of Pleasure Craft”. Deh, functionarii sunt si ei oameni supusi tentatiei de a manca litere.
Ar parea ca, daca ai un carnet de tip ICC ai dreptul de a naviga in oricare tara semnatara a respectivei conventii. Ei bine nu. Fiecare tara a implementat respectiva rezolutie cum a dus-o capul. De exemplu, englezii s-au gandit ca 24 metri, care e limita lungimii unei ambarcatiuni ce poate fi condusa cu un permis de tip ICC in Romania sau in alte tari e prea mult, drept urmare hai sa o spargem in doua intervale – pana la 10 m si peste. Si ca sa nu-si bata prea mult capul, s-au dus la o asociatie in care o mana de lorzi se certau de vreo suta de ani daca sailingul sa fie pe dreapta sau pe stanga si le-au zis ceva de genul: “Dear lords, una din organizatiile alea de nu le mai stim numarul ale alora de pe continent a mai scos o rezolutie si l-a prins pe al batran in toane bune de a semnat-o, dar noi avem probleme serioase, cu catolicii, cu antimonarhistii, cu hoardele de francezi care circula pe dreapta, numai de asta n-avem chef. Nu vreti voi sa va ocupati de asta?” In camera cu lambriuri de stejar si miros de coniac si trabucuri fine s-a lasat o tacere, intrerupta intr-un final de Lordul John cu remarca: “Sa moara mama, e rost de bistari!”. Drept pentru care s-au pus lorzii pe facut lista de preturi ca sa obtii certificarea RYA.
Si cum orgoliul fiecaruia trebuia satisfacut, au creat o lista lunga de cursuri si certificari. De exemplu, primul curs iti da dreptul sa te uiti dar sa nu pui mana, al doilea sa pui mana pe orice cu exceptia timonei, paramelor, vinciurilor si butoanele de zoom de la chartplotter si dupa inca vreo 20 de cursuri si examene, ai certificarea cu nume pompos RYA Yachtmaster Ocean. Poate sunteti curiosi care dintre ele sunt echivalente cu vreuna din cele patru amarate de categorii ICC. Ei bine, niciuna, daca vrei ICC trebuie un examen separat. Si fiindca in scurt timp lorzii s-au dezamanetat castelele, s-a dus vorba in toata lumea ca e rost de bani multi cu certificarile asta. Nu dupa multa vreme, la usa ministerului bat doi indivizi cu un accent ciudat.
– Hello sir, avem si noi o asociatie de sailing in British Columbia, e cea mai mare din tara, nu s-ar putea sa dam si noi certificari?”
Saracul om, care si uitase de faza cu RYA, s-a scarpinat discret pe sub peruca si a dat raspunsul standard pentru cazuri in care vrei sa scapi de vreun insistent, de gen: “ O sa analizam, vom face tot posibilul, nu ne sunati, o sa va contactam noi etc.” Dar cei doi nu erau nascuti ieri, s-au apropiat de urechea batranului si i-au soptit:
– Sefu’, am vorbit cu soferu’ lu’ matale, aveti in portbagaj doua damigene de cognac de-ala bun de la scarbele alea de francezi si patru cutii de trabucuri de-alea rulate pe coapsele virginelor din Caraibe.
Ministrul i-a fulgerat cu o privire crunta si le-a zis pe un ton imperativ: “Unde semnez?”.
Dupa plecarea celor doi s-a rastit la secretar: “ce te tot foiai si gesticulai ca nu puteam sa ma concentrez la treburile statului”, la care, cu privirea in pamant, secretarul i-a replicat:
– Sefu, aia doi sunt din alta tara.
– Nu se poate, au zis ca sunt britanici.
– Au zis ca sunt din British Columbia, care e o provincie a Canadei.
– Na belea, n-avem ce face acum, hartia e semnata. Pune-o si tu pe la mijlocul turnului aluia de dosare care asteapta rezolvarea, cam intre perioada operatiunii militare speciale impotriva Burilor si retragerea victorioasa de la Gallipoli.
Drept pentru care s-au pus si cei de la IYT (International Yacht Training ) pe facut categorii, cursuri si examene, umplindu-se de bani si astia.
Sigur, paragraful cu lorzii, RYA si IYT e un pamflet, dar multitudinea de cursuri si certificari de la ambele organizatii e reala. Poate va intrebati care din ele e necesar ca sa poti naviga in UK. Ei bine, niciunul, in UK nu ai nevoie de niciun carnet ca sa navighezi pe mare. Simplu? Nicidecum, chestia asta e valabila doar daca barca e inmatriculata in UK (apropo, in UK barcile de pana la 24 de metri nu trebuiesc inmatriculate, e suficient sa fie inscrise intr-un registru numit SSR). De ce? Pentru ca pe o ambarcatiune se aplica atat legile tarii unde e inmatriculata, cat si ale tarii in a caror ape navigheaza. Teoretic, fiindca practic, atunci cand esti intr-o tara, autoritatile nu au competente sa verifice daca corespunzi legislatiei din alta tara. Si daca prin absurd ai o barca cu pavilion de Olanda si se intampla sa fie prin zona un politist olandez, n-are dreptul sa te controleze in apele teritoriale ale altui stat. Ca sa nu mai vorbim de situatia interesanta in care ai nevoie de permis ca sa navighezi in apele internationale, unde nu exista nicio autoritate care sa aiba competente.
Pe ape interioare avem alte ciudatenii. Pana la un anumit moment exista un singur fel de permis (adica in fiecare tara cate unul). Dupa care, nemtii, cu simtul lor de observatie proverbial, au ajuns la concluzia ca aptitudinile si cunostintele necesare sa pescuiesti in balta de langa casa sunt diferite de cele necesare sa navighezi pe Rin, drept pentru care au inventat RPNR – reguli pentru navigatie pe Rin. La fel si pentru Mosel, si pentru Dunare, pana cand toate acestea s-au armonizat si s-au numit CEVNI (Code Européen des Voies de la Navigation Intérieure). Evident ca nu toate tarile au aderat la CEVNI si, de exemplu Spania, UK, Grecia nu sunt semnatare. Altele au venit cu interpretari proprii – de exemplu in Franta ai nevoie de carnet CEVNI cu exceptia cazului in care barca e inchiriata. Adicatelea poti sa inchiriezi o ditamai barja de 20 de metri si sa te dai cu ea prin centrul Parisului printre vapoare comerciale, salupe, vase turistice, caiace si alte plutitoare, fara sa fi pus vreodata piciorul pe o barca si fara sa fi auzit ca exista carnete pentru asa ceva. Ca sa te dai cu barca proprietate personala ai nevoie de carnet, probabil in ideea ca gradul de iresponsabilitate al indivizior care isi cumpara o barca e mai mare.
Acum, daca v-am incurcat, sa incerc sa va si descurc. Practic avem permise nationale, unele din ele ICC, si certificari RYA (IYT sunt mai rare in Europa). Exista acorduri internationale in care tarile isi recunosc unele celorlalte permisele nationale (la CEVNI nu), ceea ce inseamna ca din punctul de vedere al autoritatilor esti in regula daca ai asa ceva. Iarasi, exista tari care recunosc certificarile RYA. Totusi, de fiecare data trebuie verificat acest lucru. De multe ori situatia e ambigua si autoritatile aleg sa ignore problema, pana cand se scoala intr-o dimineata sefu’ al’ mare cu fata la perna, ii aduna pe toti si le zice ca de astazi nu mai are voie niciun cetatean cu permis de tip X sa navigheze. Cazurile sunt relativ frecvente, si se intampla si la documentele barcii. De exemplu, pana acum cativa ani barcile inregistrate (nu inmatriculate) in UK sau Olanda n-aveau nicio problema, acum autoritatile din anumite zone din Italia sau Franta nu mai permit asta. In cazul in care inchiriezi sau asiguri o barca, respectivele companii au regulile lor. De exemplu unele companii de charter din Croatia cer, pe langa permisul de tip ICC, o certificare RYA si un atestat GMDSS (asa-zis radio).
In final as vrea sa mai zic cateva vorbe despre statutul skipperului. Legal, e o autoritate. Drept pentru care, in general, celelalte autoritati au un respect colegial. Mai ales daca vii de departe. Si indiferent de situatie, o discutie calma si respectuoasa gaseste de cele mai multe ori solutii la orice situatie aparuta.
Călin Rotăruș – Skipper și lector la Clubul Nautic SAN GIORGIO