E o vorba: Barca mica, placere mare, barca mare, placere mica. Ca orice intelepciune, mai mult sau mai putin populara, are limitarile ei. Hai sa le impartim in categorii functionale, si sa vorbim despre fiecare.
- OPM – obiecte plutitoare mici. Aici as incadra orice pluteste, poate fi luat in (sau pe) portbagaj, dat la apa si scos fara vreun ajutor, si care se folosesc pe vreme buna. Cum ar fi iolele, caiacele, barcile gonflabile, windsurfurile, SUP-urile si asa mai departe. De obicei aduse la fata locului ca preocupare secundara (dupa plaja, gratar, pescuit, etc). Garanteaza distractie maxima, pentru cei de toate varstele, nu cer mult spatiu si efort in restul timpului, nu costa mult nici sa le cumperi, nici sa le intretii si se revand la pret bun atunci cand te-ai plictisit de ele. Cine n-are asa ceva, n-a avut sansa sa incerce, ca altfel ar fi avut deja. Unele din ele au vele. A invata sa navighezi pe asa ceva e nepretuit pentru oricine se apuca ulterior sa navigheze. De ce? Pentru ca o iola sau un windsurf reactioneaza la vant instantaneu, si corectitudinea reglajului velelor, e evidenta pentru oricine, in contrast cu un velier mare, cu care poti sa faci traversade fara sa te prinzi ca velele sunt reglate prost.
- Veliere mici – cabinate de buzunar, trailerabile. Aici s-ar incadra cele de 15-23 de picioare (5-7m) cu derivor mobil, astfel incat pot fi data le apa de pe propria remorca (peridoc), folosind o rampa, sau chiar de pe o plaja. Ceea ce inseamna doua lucruri: Ca intretinerea lor e semnificativ mai ieftina decat a velierelor netransportabile, pentru care trebuie sa platim un loc intr-o marina, si ca sunt mobile, in sensul in care le luam dupa noi in vacante, presupunand ca mergem cu masina. Ambele, avantaje serioase,mai ales pentru citadinii angajati, adica marea majoritate dintre noi. Pe ele putem dormi, gati, au o mica toaleta (de obicei chimica). In cockpit, se poate plasa un dus de camping. Pentru cei pentru care acest confort minimal e suficient, economia realizata in vacante, prin faptul ca nu platesc cazare, e mai mare decat costurile de intretinere ale velierului. Cu aceste bijuterii putem face plimbari costiere, pe vreme buna. Ceea ce nu inseamna ca un vant mai puternic ne va scufunda, doar ca nu pentru asta au fost proiectate, si daca ne prinde un pui de furtuna, nu e nici comod, nici placut, si ar cam trebui sa stii ce faci.
De la aceasta categorie, costurile de intretinere sunt semnificativ mai mari, si oricine isi pune problema sa cumpere asa ceva, e bine sa se gandeasca bine daca nu e mai ieftin (ca sigur e mai comod) sa inchirieze. Un loc intr-o marina costa, de la o mie si ceva de euro pe an (in Romania la mare), pana la cateva mii bune (in Turcia, Grecia, Croatia). Nici iernatul lor pe uscat nu e ieftin, si orice reparatie costa proportional cu patratul lungimii barcii. Hai sa vedem ce primim in schimb.
- Veliere medii – 27-33 de picioare (8-11 m). Cu acestea, vremea frumoasa nu mai e o conditie obligatorie pentru iesire, si putem face si traversade de mari. Siguranta e mult mai mare, si o vreme vantoasa nu mai e un antrenament continuu pentru muschii sfincterului. De asemenea, confortul in navigatie. Chiar e o placere sa te joci cu valurile. In ce priveste confortul interior, avem de obicei o cabina de toaleta, uneori cu un dus spartan. Vorbim de macar doua spatii separate in care se poate dormi, o cabina prova cu usa, salonul, si uneori o cabina pupa, sau una laterala, ceea ce inseamna ca, in cazul unei familii, copiii dorm separat, iar in cazul in care nu sunt copii, de vacanta se pot bucura impreuna cel putin doua cupluri.
- Veliere de tranzitie – 35-42 de picioare (11-14 m) aduc un plus de confort important fata de categoria precedenta, aici vorbim de un salon mare, cu o masa unde stau comod macar 6 persoane, un cockpit generos, unde se poate intinde o masa, doua toalete cu dus. Toate astea in dauna calitatilor nautice. Uzual, un velier din aceasta categorie se misca mai rau decat unul din precedenta, si o hula medie poate sa strice cheful tuturor.
- Veliere mari – peste 44 de picioare. Aici avem si spatiu confortabil, si siguranta, si calitati nautice. Sunt preferatele flotelor de charter, si cea mai intalnita optiune la inchirierea in Mediterana.
Sigur, cele de mai sus sunt o simplificare destinata celor care n-au navigat deloc, sau putin, a carui scop e sa orienteze in spatiu pe cei care viseaza la asta. Multe barci oscileaza intre categorii, altele, desi apartin uneia, se comporta ca apartinand alteia (cum ar fi celebrul MacGregor 26, care conform celor de mai sus, desi ar fi din categoria velierelor medii, are avantajele celor din categoria mici). In general, despre orice barca se poate vorbi mult (oricat), si fiecare a fost proiectata pentru anume conditii de vreme si pentru locuri cu anume specificitati. Asadar, daca cineva nu e de acord cum am definit o anumita categorie, dand unul sau mai multe exemple, probabil are dreptate, nu stiu daca si relevanta.
In final,
- Daca as fi o familie cu copii mici/medii, cu buget nu foarte generos, m-as gandi sa cumpar un velier mic. M-ar ustura la buzunar la inceput, dar cu fiecare an, economiile facute vor amortiza cheltuiala initiala si vacantele vor fi minunate.
- Daca as fi un cuplu tanar, cu joburi la corporatie, m-as gandi sa ma combin cu alte 1-2-3 cupluri, si as inchiria un velier mare in fiecare vara. N-am timp si energie sa am grija de o barca proprietate.
- Daca n-as avea o relatie stabila, as incerca sa gasesc alti 5-6 pasionati de sailing si sa-i conving sa sa cumparam impreuna un velier mediu. Personalitatea fiecaruia va intinde nervii tuturor celorlalti, dar, cu un regulament clar, lucrurile ar putea sa functioneze.
- Daca as fi un cuplu cu copii mari, plecati de acasa, cu ceva bani stransi, si cu mai mult timp liber decat media, as putea sa ma gandesc la un velier de tranzitie. Daca vremea nu e perfecta, statul in port e o alternativa foarte buna la navigat, si confortul e important.
- Daca as avea o masina, intr-un colt ar portbagajului ar fi permanent un OPM.